Oficială 7,3%, reală 13,2%. Minunea inflaţiei moldoveneşti.

A început numărătoarea inversă: cât a mai rămas până la şocul social iminent?

Am ajuns să o vedem şi pe asta. De unde şi până unde? Rata inflaţiei este anunţată de nimeni altul decât Ministerul Economiei. Bănuiam eu că Biroul Naţional de Statistică (BNS) „coordonează” cifrele cu ministerul, dar nu credeam că se va ajunge la aşa un bâlci. Faptul că au hotărât să lase toată politeţea la o parte, fie chiar şi de faţadă, şi avem inflaţia pe 2008 de doar 7,3% mă îngrijorează. Dacă stau să chibzuiesc, este grav de tot. Culmea este că instituţia responsabilă de reducerea inflaţiei o calculează o raportează şi se autoapreciază: 3 în 1 cum sar spune în publicitate.
Acum ori niciodată, comunitatea de experţi chiar trebuie să ia o poziţie clară în această situaţie de pomină. Când un politician îţi „aranjează” inflaţia, e şi pe înţelesul copiilor că valoarea şi credibilitatea asupra cifrelor enunţate este nulă. Mai mult, faci din orice analiză economică o absurditate crasă.
Cred că la toată lumea declaraţia precum că în Moldova, spre deosebire de alte ţări din regiune, inflaţia a fost de doar 7,3%, nu poate trezi decât un zâmbet pe faţă. Asta în cel mai bun caz. Consecinţele sunt de plâns.
Totuşi, să admitem că toate calculele efectuate de Guvern (nu îndrăznesc să spun Biroul Naţional de Statistică) sunt corecte. Care este inflaţia reală, dacă operezi doar cu cifrele oficiale?
Fiecare economist vă va spune, că fenomenul inflaţiei, aparent simplu, nu este întocmai aşa. Sunt şi vor exista discuţii în privinţa metodologiei de calcul a inflaţiei, tipurile de inflaţie etc. Însă, toţi sunt de acord că inflaţia înseamnă creşterea preţurilor sau deprecierea banilor. Aceste două fenomene nu sunt identice şi nu poate fi pus semnul de egalitate între ele, cu atât mai mult în Moldova, în condiţiile anului 2008.
Astfel, inflaţia ,ca fenomen al creşterii preţurilor, la noi este calculată prin Indicele Preţului de Consum (IPC), care cuprinde evoluţia preţurilor la produsele pe care le consumă un cetăţean mediu. Pentru 2008, Guvernul raportează un IPC –inflaţie de 7,3%. Să admitem că este adevărat.
Deprecierea banilor, în condiţiile Moldovei, este un fenomen mult mai complex. Astfel, 40% din veniturile populaţiei sunt în valută (Euro, USD, Ruble ruseşti, etc.), care în 2008 s-au depreciat: Euro cu 17,2%, dolarul cu 8,6% şi rubla rusească cu 24,1%.
Deci, inflaţia, ca fenomen al deprecierii banilor, se calculează prin însumarea efectelor de creştere a preţurilor şi devalorizarea monedei obţinute sub formă de venit.
Astfel, operând doar cu datele oficiale, obţinem o inflaţie anuală de 13,2%. Mai dificilă este situaţia gastarbeiterilor, care trimit bani acasă, pentru ei deprecierea fiind de 22%. Iar pentru cei care au obţinut venituri sub formă de ruble ruseşti, inflaţia a constituit 33,1%.
În primăvara anului 2008 Banca Naţională a Moldovei şi-a imaginat că este un fel de Rezervă Federală a SUA şi a început „lupta” contra inflaţiei, prin creşterea rezervelor obligatorii şi ridicarea ratelor dobânzilor. De fapt, efectul acestor intervenţii a fost strangularea economiei şi privarea agenţilor economici de acces la credite, ceea ce nu are nimic comun cu lupta contra inflaţiei. De fapt, unicul instrument care influenţează inflaţia în Republica Moldova este aprecierea valutei naționale. Fiecare 1% de apreciere a valutei naționale aduce 0,5-0,6% scădere a ratei inflaţiei. În rest, ne aventurăm în discuţii sterile.
De fapt, prin aprecierea în mediu cu 22% a valutei naţionale faţă de coşul valutar (format din valutele ţărilor partenere în comerţul extern), Guvernul şi BNM, pe de o parte, au reuşi „scăderea” inflaţiei, iar, pe de altă parte, au distrus ultimele suflări de viaţă ale economiei naționale. Deoarece producţia locală în 2008 a devenit cu 22% mai scumpă pe pieţele externe, iar producţia de import a devenit cu 22% mai ieftină decât cea locală, pe piaţa internă. Este clar de ce în prezent consumăm în proporție de 60-70% produse de import.
De fapt, tot ce a reuşit Guvernul şi BNM în 2008 a fost:
1) Camuflarea inflaţiei, după cum am arătat mai sus, chiar dacă ar fi 7,3%, în realitatea este cel puţin 13,2%
2) Punerea ei pe umerii gastarbeiterilor. Prin deprecierea valutelor, trimise acasă de gastarbeiteri, Guvernul a transferat pe umerii lor povara inflaţiei. Nu ştiu în ce măsură ei vor accepta să plătească acest „impozit” suplimentar. Mă tem că vom avea probleme mari în 2009 la capitolul remitenţelor.
3) amânarea ei pentru anul 2009. Inflaţia nu a plecat nicăieri, în condiţiile unei economii nefuncţionale, corupte, cu lipsă totală de concurenţă, nu poţi avea o inflaţie chiar şi de 13,2%. Deci, după cum vom arăta mai jos, efectele „minunii” din 2008 se vor vedea în 2009, în toată splendoarea.
4) punerea ei pe umerii agenților economici locali. Prin aprecierea valutei, care a permis populaţiei să achiziţioneze mărfuri „mai ieftine”, noi în fapt am reuşit să impozităm suplimentar agenţii economici cu 22%. Ei de fapt au pierdut circa 4,5 miliarde lei din aprecierea valutei, care a permis diminuarea nesubstanţială a inflaţiei. Această sumă este echivalentul a 50% din profitul anual al agenţilor economici.
Întrebarea de bază este ce va fi în continuare. Aprecierea leului nu poate dura la nesfârşit, iar în condițiile în care valutele ţărilor din zonă cad (România, Ucraina, Rusia, Belarus), evident că leul moldovenesc, mai devreme sau mai târziu, trebuie să înregistreze o depreciere.
În prezent, BNM are trei posibilităţi: 1) deprecierea lentă, după modelul fără succes al Rusiei, 2) deprecierea rapidă (Ucraina, Belarus), 3) căderea bruscă, cel mai probabil scenariu pentru noi . Cu cât mai târziu vom începe deprecierea, cu atât mai probabil este scenariul trei.
Şi astfel ajungem la tristul deznodământ: „Efectele amânării inflaţiei pentru 2009”. Deoarece Moldova este dependentă de importuri, iar cursul valutar acţionează direct asupra inflaţiei, în cazul unei deprecieri vom avea o inflaţie incomparabilă cu ţările din zonă. Astfel, în Ucraina, deprecierea de 2 ori a hrivnei poate provoca o inflaţie suplimentară de max. 5-8%. În cazul Moldovei, o depreciere a leului similar cu hrivna ucraineană, poate provoca o inflaţie de cel puţin 50% pe parcursul a 3 luni. Şocul pe care îl va resimţi populaţia în acest caz, va fi răsplata pentru „politica înţeleaptă a guvernării” în 2008.
După mine, „miracolul” inflaţiei scăzute în Moldova de fapt se numeşte IRESPONSABILITATE INFANTILĂ
P.S. V-am recomandat la începutul analizei să nu râdeţi de inflaţia veselă din 2008 de doar 7,3%. Inflaţia nu este un joc de cuvinte sau o simplă cifră. În baza ei, în luna martie 2009, Guvernul va majora pensia la bătrâni, iar 6% din inflaţie care lipsesc la Guvern înseamnă 450 milioane lei economie pe spatele bătrânilor.