Codul Electoral. Noua formula de distribuire a Mandatelor

Modificările operate la codul electoral în şedinţa de Parlament din 18 iunie 2009, a trezit un interes larg în societate. Însă toate discuţiile sau axat exclusiv pe modificările operate la pragurile electorale, atât în cea ce ţine pragul pentru validarea referendumului cât şi cel de trecere în parlament pentru partide, blocuri electorale şi independenţi.
Însă o reformă nu mai puţin importantă o reprezintă modificarea esenţială a metodei de distribuire a mandatelor în baza rezultatelor obţinute de partide. Astfel AIE a încercat să rezolve un handicap mai vechi al sistemului nostru, cel de reprezentare în parlament a votanţilor partidelor care nu au trecut pragul.
Din start trebuie să notez că metodele matematice utilizate sunt doar un instrument, care îţi permit să rezolvi o problemă politică. Iar modul cum vor fi reprezentaţi, cei care au votat pentru un partid care nu a trecut pragul, este o problemă POLITICĂ şi nu una matematică.
Deci orice problemă politică necesită soluţii politice.
Dar să le luăm pe rând.

1. Transformarea voturilor în mandate şi problema resturilor.
Prima problemă care trebuie de rezolvat cum transformăm voturile obţinute în mandate.
Pentru soluţionarea acestei probleme AIE a propus formula pe care o vedeți mai sus.
Astfel Mandatele obţinute de un partid (Mp) se determină în baza împărțirii voturilor obţinute de partid (Vp) la numărul total de voturi validate (Vt) şi se înmulțesc cu mandatele total existente. De regulă vorbim despre 101 mandate, iar în formulă am admis şi cazul că avem careva candidaţi independenţi care au trecut pragul electoral (Mi).
Aici apare o altă problemă, cea a resturilor. Rotunjirea resturilor se face după principiul matematic. Astfel dacă după virgulă avem prima cifră (0,1,2,3,4) atunci se rotunjește în jos. Dacă avem cifra (5,6,7,8,9) atunci se rotunjește în sus.
De fapt transformarea resturilor în mandate ţine de noroc (sau ziceți cum doriţi). Însă de această incertitudine şi doză de „noroc” nu scapi nici într-un model matematic.
Analiza tuturor scrutinelor electorale din 1994 în parte arată ca dacă această metodă s-ar fi aplicat atunci, suma totală al resturilor în toată perioada ar fi de 13,63 din care ar fi fost oferite 14 mandate. Resturile variază de la min. 1,39 în 2001 până la max. 3,19 în 1994.
În baza acestei formule putem determina destul de exact, care este NUMĂRUL REAL !!! de mandate oferit de către alegător unui partid.

2. Distribuirea voturilor concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul
Cea mai mare problemă POLITICĂ şi MORALĂ !!! este cum distribuim voturile concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul electoral. În modelul vechi, care exista în Moldova, am pornit de la o ipoteză greşită, că alegătorii concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul, trebuie să fie reprezentaţi de partidele care au trecut pragul electoral, proporţional, în dependenţă de mandatele obţinute. Astfel cel mai mare partid va reprezenta cel mai mult, votanţii fără reprezentanţă în parlament, iar cel mai mic partid, respectiv cel mai puţin.
În acest model este o greşeală de logică vădită. Ori, cine a stabilit că cei care nu sunt reprezentaţi în Parlament, doresc să delege funcţia de reprezentare celui mai mare partid?
Stupiditatea acestui model sa văzut cu lux de amănunt în anul 2001. Când electoratul a oferit partidelor care au intrat în parlament doar 72 de mandate. Iar 29 de mandate erau deţinute de cei care nu au trecut pragul electoral. Votanţii celor 29 de mandate în cea mai mare măsură erau alegători de dreapta, dar au fost reprezentaţi 4 ani de zile în parlament de un partid de stânga.

Din acest motiv soluţia găsit de AIE, este: TOATE PARTIDELE DIN PARLAMENT REPREZINTĂ EGAL VOTANŢII CANDIDAŢILOR ELECTORALI, CARE NU AU TRECUT PRAGUL.

Este greu să identifici pe viitor, care va fi preferinţa politică a votanţilor, candidatul cărora nu a trecut pragul electoral, dar poţi spune cu certitudine, că interesele lor trebuie să fie REPREZENTATE EGAL, de partidele care sunt în Parlament.
Respectiv mandatele concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul se distribuie egal în ordinea descrescândă.
Altfel spus partidele care au trecut pragul sunt aranjate în dependenţă de numărul de voturi obţinute. În cazul voturilor egale (cea ce este puţin probabil) în baza tragerii la sorţi. Iar mandatele libere se distribuie câte unul în ordinea descrescătoare.
Cel mai clar se vede în baza rezultatelor din 2001. Atunci partidele au obţinut 72 de mandate, iar restul în ordinea descrescătoare trebuiau să fie distribuite, conform tabelului alăturat.
Însă aici trebuie să remarcăm un moment esenţial. Electoratul din Republica Moldova, votează, din ce în ce mai precis. Astfel mandatele oferite concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul, scade continuu. Astfel dacă în 2001, aceste mandate au constituit aproape 30% din totalul locurilor în parlament (29 la număr), atunci în iunie 2009, doar 4 mandate au fost date, pentru concurenţii electorali, care nu au trecut pragul.
Astfel această prevedere legală, are o încărcătură mai mult morală.

3. Scrutinul din 29 Iunie 2009
Pentru cei interesaţi, am efectuat calcule în baza metodei noi de distribuire a mandatelor, a rezultatelor electorale din 29 Iunie 2009.
Se observă foarte clar că modificările sunt minore, însă importante din punct de vedere moral. În baza formulei noi,FIECARE PARTID AR FI REPREZENTAT EGAL VOTANŢII CELOR CARE NU AU TRECUT PRAGUL. In realitate, însă toţi votanţii concurenţilor electorali care nu au trecut pragul în scrutinul din 29 Iunie 2009 sunt reprezentaţi în Parlament, de PCRM 3 mandate (care nici nu participă la şedinţele Parlamentului)si doar un mandat PLDM. Vi se pare corect acest lucru? Mie personal NU!