Distrugerea Miturilor – I : Democraţii au vândut ţara

„Prin cultivarea cunoştinţelor se pot distruge miturile”
Fraza „Democraţii au vândut ţara” a fost atât de des repetată în ultimii opt ani, încât a devenit ceva de la sine înţeles pentru foarte mulţi oameni. Nu mă miră deloc acest fapt, căci după cum este şi cunoscut, orice lucru repetat foarte des devine adevărat.
Prin „vânzare de ţară” se subînţelege procesul de privatizare, care la noi, trebuie să recunoaştem, nu a decurs întocmai cum trebuie nici în trecut, nici în prezent.
Din start doresc să clarific un singur lucru: nu sunt împotriva privatizării. Ba mai mult, consider, chiar şi cu fraudele comise în cadrul procesului, privatizarea este mai bună decât să laşi pe mâna unor birocraţi corupţi şi incompetenţi bunurile publice.
SUNT CONTRA ÎNVINUIRILOR NEFONDATE ŞI MANIPULĂRII OPINIEI PUBLICE.
Dacă analizăm întreg procesul de privatizare, putem constata că până în anul 2001 au fost vândute proprietăţi publice în valoare de 578 milioane lei, iar din 2001 până în prezent - de 1.576 milioane lei, ceea ce reprezintă de 3 ori mai mult.
Evident că pentru a putea compara datele, este nevoie să calculăm nu în lei, dar în dolari SUA, conform cursului anului de referinţă. Rezultă astfel, că până în prezent au fost vândute bunuri publice în valoare de 229,1 milioane USD, dintre care democraţii au vândut de 90 milioane USD (sau 39%), iar comuniştii au vândut în valoare de 139,1 milioane USD (sau 61%).
Doar în 2008 guvernare actuală a reuşit să vândă proprietăţi publice, atâta cât toate guvernele democrate luate împreună.
P.S. Priviţi atent la anul 1998. Datorită crizei din Rusia, care s-a abătut şi asupra Moldovei, Guvernul a pierdut capacitatea de plată şi nu şi-a putut onora obligaţiunile sale bugetare. Drept consecinţă, a fost nevoit să accelereze procesul de privatizare. Acum deplasaţi atent privirea spre anul 2008. Nu vă aduce aminte de nimic?

Oficială 7,3%, reală 13,2%. Minunea inflaţiei moldoveneşti.

A început numărătoarea inversă: cât a mai rămas până la şocul social iminent?

Am ajuns să o vedem şi pe asta. De unde şi până unde? Rata inflaţiei este anunţată de nimeni altul decât Ministerul Economiei. Bănuiam eu că Biroul Naţional de Statistică (BNS) „coordonează” cifrele cu ministerul, dar nu credeam că se va ajunge la aşa un bâlci. Faptul că au hotărât să lase toată politeţea la o parte, fie chiar şi de faţadă, şi avem inflaţia pe 2008 de doar 7,3% mă îngrijorează. Dacă stau să chibzuiesc, este grav de tot. Culmea este că instituţia responsabilă de reducerea inflaţiei o calculează o raportează şi se autoapreciază: 3 în 1 cum sar spune în publicitate.
Acum ori niciodată, comunitatea de experţi chiar trebuie să ia o poziţie clară în această situaţie de pomină. Când un politician îţi „aranjează” inflaţia, e şi pe înţelesul copiilor că valoarea şi credibilitatea asupra cifrelor enunţate este nulă. Mai mult, faci din orice analiză economică o absurditate crasă.
Cred că la toată lumea declaraţia precum că în Moldova, spre deosebire de alte ţări din regiune, inflaţia a fost de doar 7,3%, nu poate trezi decât un zâmbet pe faţă. Asta în cel mai bun caz. Consecinţele sunt de plâns.
Totuşi, să admitem că toate calculele efectuate de Guvern (nu îndrăznesc să spun Biroul Naţional de Statistică) sunt corecte. Care este inflaţia reală, dacă operezi doar cu cifrele oficiale?
Fiecare economist vă va spune, că fenomenul inflaţiei, aparent simplu, nu este întocmai aşa. Sunt şi vor exista discuţii în privinţa metodologiei de calcul a inflaţiei, tipurile de inflaţie etc. Însă, toţi sunt de acord că inflaţia înseamnă creşterea preţurilor sau deprecierea banilor. Aceste două fenomene nu sunt identice şi nu poate fi pus semnul de egalitate între ele, cu atât mai mult în Moldova, în condiţiile anului 2008.
Astfel, inflaţia ,ca fenomen al creşterii preţurilor, la noi este calculată prin Indicele Preţului de Consum (IPC), care cuprinde evoluţia preţurilor la produsele pe care le consumă un cetăţean mediu. Pentru 2008, Guvernul raportează un IPC –inflaţie de 7,3%. Să admitem că este adevărat.
Deprecierea banilor, în condiţiile Moldovei, este un fenomen mult mai complex. Astfel, 40% din veniturile populaţiei sunt în valută (Euro, USD, Ruble ruseşti, etc.), care în 2008 s-au depreciat: Euro cu 17,2%, dolarul cu 8,6% şi rubla rusească cu 24,1%.
Deci, inflaţia, ca fenomen al deprecierii banilor, se calculează prin însumarea efectelor de creştere a preţurilor şi devalorizarea monedei obţinute sub formă de venit.
Astfel, operând doar cu datele oficiale, obţinem o inflaţie anuală de 13,2%. Mai dificilă este situaţia gastarbeiterilor, care trimit bani acasă, pentru ei deprecierea fiind de 22%. Iar pentru cei care au obţinut venituri sub formă de ruble ruseşti, inflaţia a constituit 33,1%.
În primăvara anului 2008 Banca Naţională a Moldovei şi-a imaginat că este un fel de Rezervă Federală a SUA şi a început „lupta” contra inflaţiei, prin creşterea rezervelor obligatorii şi ridicarea ratelor dobânzilor. De fapt, efectul acestor intervenţii a fost strangularea economiei şi privarea agenţilor economici de acces la credite, ceea ce nu are nimic comun cu lupta contra inflaţiei. De fapt, unicul instrument care influenţează inflaţia în Republica Moldova este aprecierea valutei naționale. Fiecare 1% de apreciere a valutei naționale aduce 0,5-0,6% scădere a ratei inflaţiei. În rest, ne aventurăm în discuţii sterile.
De fapt, prin aprecierea în mediu cu 22% a valutei naţionale faţă de coşul valutar (format din valutele ţărilor partenere în comerţul extern), Guvernul şi BNM, pe de o parte, au reuşi „scăderea” inflaţiei, iar, pe de altă parte, au distrus ultimele suflări de viaţă ale economiei naționale. Deoarece producţia locală în 2008 a devenit cu 22% mai scumpă pe pieţele externe, iar producţia de import a devenit cu 22% mai ieftină decât cea locală, pe piaţa internă. Este clar de ce în prezent consumăm în proporție de 60-70% produse de import.
De fapt, tot ce a reuşit Guvernul şi BNM în 2008 a fost:
1) Camuflarea inflaţiei, după cum am arătat mai sus, chiar dacă ar fi 7,3%, în realitatea este cel puţin 13,2%
2) Punerea ei pe umerii gastarbeiterilor. Prin deprecierea valutelor, trimise acasă de gastarbeiteri, Guvernul a transferat pe umerii lor povara inflaţiei. Nu ştiu în ce măsură ei vor accepta să plătească acest „impozit” suplimentar. Mă tem că vom avea probleme mari în 2009 la capitolul remitenţelor.
3) amânarea ei pentru anul 2009. Inflaţia nu a plecat nicăieri, în condiţiile unei economii nefuncţionale, corupte, cu lipsă totală de concurenţă, nu poţi avea o inflaţie chiar şi de 13,2%. Deci, după cum vom arăta mai jos, efectele „minunii” din 2008 se vor vedea în 2009, în toată splendoarea.
4) punerea ei pe umerii agenților economici locali. Prin aprecierea valutei, care a permis populaţiei să achiziţioneze mărfuri „mai ieftine”, noi în fapt am reuşit să impozităm suplimentar agenţii economici cu 22%. Ei de fapt au pierdut circa 4,5 miliarde lei din aprecierea valutei, care a permis diminuarea nesubstanţială a inflaţiei. Această sumă este echivalentul a 50% din profitul anual al agenţilor economici.
Întrebarea de bază este ce va fi în continuare. Aprecierea leului nu poate dura la nesfârşit, iar în condițiile în care valutele ţărilor din zonă cad (România, Ucraina, Rusia, Belarus), evident că leul moldovenesc, mai devreme sau mai târziu, trebuie să înregistreze o depreciere.
În prezent, BNM are trei posibilităţi: 1) deprecierea lentă, după modelul fără succes al Rusiei, 2) deprecierea rapidă (Ucraina, Belarus), 3) căderea bruscă, cel mai probabil scenariu pentru noi . Cu cât mai târziu vom începe deprecierea, cu atât mai probabil este scenariul trei.
Şi astfel ajungem la tristul deznodământ: „Efectele amânării inflaţiei pentru 2009”. Deoarece Moldova este dependentă de importuri, iar cursul valutar acţionează direct asupra inflaţiei, în cazul unei deprecieri vom avea o inflaţie incomparabilă cu ţările din zonă. Astfel, în Ucraina, deprecierea de 2 ori a hrivnei poate provoca o inflaţie suplimentară de max. 5-8%. În cazul Moldovei, o depreciere a leului similar cu hrivna ucraineană, poate provoca o inflaţie de cel puţin 50% pe parcursul a 3 luni. Şocul pe care îl va resimţi populaţia în acest caz, va fi răsplata pentru „politica înţeleaptă a guvernării” în 2008.
După mine, „miracolul” inflaţiei scăzute în Moldova de fapt se numeşte IRESPONSABILITATE INFANTILĂ
P.S. V-am recomandat la începutul analizei să nu râdeţi de inflaţia veselă din 2008 de doar 7,3%. Inflaţia nu este un joc de cuvinte sau o simplă cifră. În baza ei, în luna martie 2009, Guvernul va majora pensia la bătrâni, iar 6% din inflaţie care lipsesc la Guvern înseamnă 450 milioane lei economie pe spatele bătrânilor.

În loc de a merge la odihnă cu fetiţa, trebuie să mă prezint la judecată cu Termocom

Nimeni nu va reuşi să-mi ia pur şi simplu din buzunar 3.000 de lei, cu care doresc să-i organizez fetiței mele o sărbătoare de iarnă de neuitat.

Am lipsit o săptămână din ţară şi, când am revenit, am aflat cu surprindere că sunt atacat în Judecată de către S.A. Termocom. Parcă am un deja-vu de anul trecut, când toată lumea creştină se pregătea de cele mai frumoase sărbători de iarnă, Crăciunul şi Anul nou, am fost atacat în judecată de compania Teleradio-Moldova şi preşedintele ei.
În citaţie este menţionat doar că judecătorul este Ig. Voinicescu şi sunt chemat în judecată de către S.A. Termocom, însă se pare că nu ştiau ce să scrie la rubrica „cu privire la…” şi au lăsat-o liberă.
Judecata va avea loc la 22 .01. 2009, ora 9:00, în bir.3 de pe strada Kiev 3, judecătoria Râşcani a mun. Chişinău.
Amintesc că Termocom a solicitat majorarea tarifului pentru agentul termic de la 540 lei (tariful actual), la 843 lei (tariful nou), iar intervenţia mea publică a încâlcit puţin iţele Termocomu-lui. Se pare că această intervenţie a fost pietricica cea mică, care a răsturnat carul mare. Termocom deja „aranjase” toate lucrurile şi, ca din senin (asta pentru ei, că la acest raport s-a lucrat luni întregi), a apărut raportul IDIS şi intervenţia mea, care au contribuit puţin, dar suficient, la stoparea procesului de majorare a tarifului.
În opinia mea, această majorare este nejustificată şi am adus argumentele de rigoare prin toate mijloacele posibile. Dacă acest tarif ar fi fost aprobat, atunci S.A. Termocom ar fi însuşit suplimentar (nejustificat) 420 milioane lei de la locuitorii mun. Chişinău. Astfel, fiecare familie trebuia să plătească suplimentar în mediu cât 3.000 (trei mii) lei.
În ce mă priveşte, planificam de banii aceștia să-i cumpăr fetiţei mele Loriana, care are 3 anişori: păpuşa Cleopatra, patine, trotinetă şi o călătorie de sărbătorile de iarnă. Cadourile deja le-am procurat, iar călătoria se pare că va trebuie să o anulez, deoarece trebuie să mă prezint la judecată.
P.S. Când fetiţa mă va întreba de ce nu mergem în călătorie, îi voi spune că un balaur fioros şi mare, doreşte să-i fure jucăriile şi Tati trebuie să meargă să lupte cu el. Îmi imaginez licăritul ochilor fetiţei mele şi lucrul acesta mă motivează foarte mult. Nimeni nu va reuşi să-mi ia pur şi simplu din buzunar 3.000 de lei, cu care doresc să-i organizez fetiței mele o sărbătoare de iarnă de neuitat.

De la începutul anului Leul moldovenesc sa apreciat cu 16,5% faţă de Coşul Valutar format din 5 valute de bază

Competitivitatea ţării în comerţul extern este determinată de mai mulţi factori, însă unul dintre cei mai importanţi este rata de schimb a valutei naţionale faţă de valuta ţărilor partenere.
Pentru a determina avantajele/dezavantajele în comerţul extern a Republicii Moldova, am considerat util analiza evoluţiei leului moldovenesc nu faţă de o anumită valută, dar evoluţia lui faţă de Coşul Valutar. La stabilirea coşului valutar am luat în calcul 5 valute de bază: EURO, USD, Hrivna ucraineană, Leul românesc şi Rubla rusească. Fiecărei valute i-a fost atribuită o anumită pondere, echivalentă cu ponderea ţării date în comerţul cu Moldova.
Astfel, în prima decadă a lunii ianuarie, rata de schimb a Coşului Valutar era de 8,74 puncte, ceea ce reprezenta media ponderată a ratelor de schimb pentru toate cele 5 valute. În decada a doua a lunii octombrie Coşul Valutar a coborât la 7,5 puncte, ceea ce înseamnă o apreciere a leului moldovenesc cu 16,5% faţă de toate valutele ţărilor partenere.
Astfel, ipoteza precum că, în Moldova se petrec procese similare cu cele din regiune şi pe glob nu sau adeverit. Adică, afirmaţia conform căreia toate valutele regionale se apreciază faţă de dolar este corectă, însă cu toate acestea leul moldovenesc sa apreciat absolut faţă de toate valutele ţărilor partenere.
În decada a doua a luni octombrie leul sa apreciat, comparativ cu începutul anului faţă de leul românesc cu 25,4%, faţă de EURO cu 19,25%, faţă de rubla rusească cu 17,6%, faţă de hrivna ucraineană cu 15,3%.
Aceasta înseamnă că, la importul din ţările respective se câştigă în plus cu 25,4%, 19,25% etc. Iar exporturile în ţările respective evident provoacă pierderi similare.
Dacă ne uităm la evoluţia valutelor faţă de dolarul american, putem observa că ele sau apreciat constant până în luna august. Apoi a început deprecierea lor lentă, iar deprecierea leului din luna septembrie a fost mai degrabă o apreciere a dolarului american şi nu o depreciere a leului. Însă din câte am observa nervii autorităţilor noastre monetare nu au rezistat şi ei au intervenit brutal pe piaţă cu 37 milioane USD, pentru a „salva” leul. Drept consecinţă leu se comportă inadecvat şi în prezent este unica valută, care a rămas mai puternică decât dolarul american comparativ cu începutul anului (+9,9%). Restul valutelor sau depreciat cu cel puţin 5% faţă de dolar. Astfel leul nostru rămâne inexplicabil de puternic faţă de Coşul Valutar, cea ce poate crea probleme mari pe viitor.
Autorităţile noastre monetare sunt puse într-o situaţie dificilă. Pe de o parte este necesară o depreciere lentă a leului, pe de altă parte lucrul acesta poate provoca nervozitate în rândul populaţiei şi situaţia poate scăpa lesne de sub control. Însă despre riscurile legate de aprecierea leului în materialul următor.

Politica Bugetară în an electoral

Acum toţi sunt sub impresia protestelor profesorilor, care cer majorarea salariilor şi reacţia promptă a Guvernului precum că nu sunt bani în ţară. Sincer să fiu răspunsul Guvernului mă umileşte până la lacrimi, ori fiecare specialist ştie că existenţa sau lipsa banilor pentru ceva anume depinde în exclusivitate de politica promovată de Guvern şi nu de mărimea încasărilor bugetare.
Astfel, dacă Guvernul consideră o prioritate educaţia copiilor şi respectiv remunerarea profesorilor, va găsi bani, dacă nu, atunci nici bani nu vor fi. În 2003 Guvernul a considerat drept politică prioritară trecerea de la judeţe la raioane şi fărâmiţarea la infinit a primăriilor deja fărâmiţate. Lucrul acesta a dus la creşterea costurilor de întreţinere a sistemului cu 350-400 mln lei anual. În schimb, a crescut numărul votanţilor pentru PCRM. Studiul nostru „Aspecte politice ale finanţării infrastructurii la nivel local” arată cu lux de amănunte - cu cât este mai mică unitatea administrativ-teritorială, cu atât este mai mare numărul votanţilor pentru PCRM. Deci, devine clar care este politica Guvernării. Pentru a avea mai multe voturi, întreţinem cu costuri suplimentare un sistem administrativ teritorial ineficient, dar nu dăm salarii la profesori, deoarece ei nu asigură voturi.
Mai interesantă este politica Guvernului pentru anul 2009, an electoral. Evident Guvernul intuieşte că nu va avea suficienţi bani în bugetul de stat pentru a satisface necesităţile tuturor bugetarilor. Drept consecinţă, cu certitudine vor apărea tensiuni sociale. Ce-i de făcut?
Răspunsul îl găsim în proiectul bugetului de stat pentru anul 2009. Astfel, cheltuielile pentru educaţie vor creşte cu 11,2%, pentru ocrotirea sănătăţii - cu 9,6%. Este evident că banii alocaţi nu vor permite majorări de salarii nici pentru a acoperi nivelul inflaţiei. Drept consecinţă, veniturile reale ale profesorilor şi medicilor vor scădea substanţial şi în 2009, ceea ce cu certitudine nu-i va bucura nici pe profesori, nici pe medici. În această situaţie dificilă Guvernul a găsit o soluţie „genială”, care se regăseşte la capitolul „Menţinerea ordinii publice” unde cheltuielile vor creşte cu 37,6%.
Simplu până la genialitate: pentru ce să majorezi salariile la profesori, medici şi alţi bugetari, când poţi majora salariile la poliţişti, care îţi vor „asigura ordinea publică”.

P.S. Ca profesor la Academia de Studii Economice, predau cursul „Strategii şi politici publice”. Cred că un studiu de caz mai perfect de strategie şi politică publică, decât cel descris mai sus nu există.

P.S. P.S. „Ordinea publică” va fi asigurată de poliţiştii bine plătiţi, mai rămâne de rezolvat problema bunăstării poporului. Soluţia este la fel de simplă, dublarea bugetului „Teleradio-Moldova” care zilnic ne va explica cât de fericit trăim.

P.S. P.S. P.S. Apropo securitatea naţională înseamnă armata (contra inamicului extern) + poliţia şi alte organe de forţă (contra celor interni). După modul cum sunt repartizaţi banii pentru securitatea naţională : -1% pentru armată şi +37,6% pentru organele interne de forţă, devine clar din ce direcţie guvernarea se simte ameninţată.

TOP-ul politicieni la solicitare prietenilor

În ultimele zile am fost sunat de mai mulţi prieteni (inclusiv din presă) care m-au rugat să continui TOP-ul politicienilor început în luna mai. Am încercat să explic că unii politicieni se supără pe TOP-ul meu, îi dau o importanţă prea mare şi aceasta mă amărăște nespus. Nu a ajutat.

Deci aveţi în faţă următorul TOP.

Încă odată repet imaginea şi valoare unui politician este multă-dimensională şi pentru a o înţelege este nevoie de eforturi mari. Respectiv TOP-ul meu, este o mică contribuţie la cea ce înseamnă înţelegerea: cine şi ce este în politica moldovenească.

Şi acum principalele concluzii:

1. Preşedintele Voronin a scăzut enorm în raiting, peste 50%. Iar 16,21% este cel mai mic nivel înregistrat de când efectuez măsurările.

2. Fostul premier Tarlev î-şi menţine sigur poziţia II. Mai mult oscilaţiile mici sus-jos amplifică impresia de stabilitate.

3. S-a conturat clar o succesiune între 2 politicieni din grupul de vârf Lupul-Chirtoacă, care se succed unul pe altul de pe locul 3 pe 4 şi invers. În fapt sunt politicieni cu acelaşi raiting şi doar întâmplarea (mici nuanţe) decide ordinea lor în listă.

4. Roşca continuă să menţină ferm poziţia V din TOP.

5. Un alt tandem care se vede clar este Filat-Greceanii. Primul urcă lent dar sigur în TOP, ultimul la fel de lent şi sigur coboară. Astfel Filat şi consolidat clar poziţia VI şi dacă v-a continua cu acelaşi ritm în max. 2 luni de zile va urca pe poziţia V şi tot aşa înainte.

6. Surprinzător, dar premierul Gtreceanii este unicul politician, care doar a scăzut în raiting. Se creează impresia că funcţie de premier dn. Greceanii ii este contraindicată. Se pare că toată imaginea să (foarte bună) a fost creată pe vremea când era vice-premier, iar acum doar se erodează.

7. Î-mi părea suspect lipsa dl. Urecheanu din TOP şi am găsit explicaţia. Numele său de familie este scris de cele mai deseori greşit. Astfel el poate fi găsit pe net ca Urechean şi Urecheanu. Am corectat greşeala celor care scriu şi vedeţi a apărut clar pe locul VII.

8. Apariţiile dese ale dl. Dodon în mas-media m-a determinat să verific şi prezenţa mediatică a dumnealui. După cum vedeţi nu am greşit: domnul vice-prim-ministru Dodon a intrat foarte agresiv în TOP.

9. Primul preşedinte a Moldovei, dl. Snegur se menţine foarte sigur în TOP, cea ce pe mine personal mă bucură mult.

10. Mihai Ghimpul şi Petru Lucninschii au părăsit TOP-ul meu şi se pare că pentru totdeauna. După mine, unii pleacă alţii vin.

P.S. Dacă doriţi continuare TOP-ului vă rog să-mi sugeraţi ce alţi politicieni se poate de introdus în listă. Nu am uitat pe nimeni?

Despre Moldova Electronică

Joi, 31 iulie la telefonul meu a dispărut reţeaua. Iniţial am crezut că de vină este telefonul, respectiv după multe încercări, inclusiv formatarea lui, mi-am dat seamă că ceva se întîmpla. Am încercat de pe alt telefon să ajung la operatorul meu - fără succes. Vineri am stat fără telefon. Sâmbătă după ce am stat 2 ore în rând mi sa comunicat că cartela este nefuncţională şi am primit o cartelă nouă. Nimeni nici nu sa gândit să-şi ceară scuze.
Un prieten mă anunţă că operatorii au dreptul 50 minute pe an să-şi bată joc de consumatorii săi (adică plăteşti pentru telefon, dar în realitate - primeşti nimic). Respectiv după toate regulile lor trebuie să le fie retrasă licenţa.
Vreau să verific informaţia şi paralel să aflu cifra lor de afaceri. Caut în anuarul statistic nu găsesc nimic.
Încerc fără succes să accesez pagina oficială a Agenţiei www.anrti.md timp de câteva zile - fără succes.
Despre ce Moldovă electronică, 3G vorbiţi domnilor, dacă o ploaie simplă face nefuncțională reţeau, iar pagina oficială a Agenţiei de Reglementare pur şi simplu nu funcţionează!!!!!!!!!.
Deloc.
De mai multe zile.
P.S. Doctore lecuieştete pe tine însuţi.