Postări
Încă odata despre amendamentul unui coleg de partid a D-lui. Ghimpu. Semnat de două ori de D-lui. Ghimpu şi unde pe neprins de veste apar eu ca persoana vinovată.
D-lui. Ghimpu ştie foarte bine că nu am nimic cu amendamentul colegului său de partid, legat de cazinouri.
Însă dumnealui la fel de bine cunoaşte faptul că şi cea mai perversă minciuna, dacă o repeţi în mod ticălos şi obraznic de multe ori, oamenii încep a o crede ca adevăr.
Nu el a descoperit acest lucru, încă la începutul secolului trecut Paul Joseph Goebbels a observat această trăsătură a gândirii umane.
Însă nici un politician contemporan nu riscă să utilizeze aceste tehnici primitive de manipulare de origine fascistă. Deoarece, chiar dacă pe termen scurt ele îţi permit să atingi rezultatul scontat, pe termen lung, istoria a demonstrat: gândirea fascistă nu are sorţi de izbândă.
Învăţaţi lecţiile istorie D-lui. Ghimpu.
marți, 18 octombrie 2011
marți, 11 octombrie 2011
Atacurile raider. Concluziile Comisiei Economie, Buget si Finante
I
Conform art. 1 alin (1) al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, CNPF este o autoritate publică autonomă, responsabilă faţă de Parlament, care reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei. În acest scop, Comisia Naţională este învestită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de intervenţie, de control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă, în limitele stabilite de legislaţie.
CNPF conform prevederilor art.9 lit.n) din Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, este în drept să monitorizeze circulaţia valorilor mobiliare în ţară.
Monitorizarea tranzacţiilor extrabursiere are loc în baza dărilor de seamă zilnice prezentate la CNPF de către registratorii independenţi, DeNVM emitenţii care ţin registrul deţinătorilor de valori mobiliare de sine stătător în conformitate cu prevederile pct.9 alin.(1), pct.12 alin.(1) şi pct.14 alin.(1) din Instrucţiunea cu privire la conţinutul, modul de întocmire, prezentare şi publicare a dărilor de seamă specializate ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, aprobată prin Hotărîrea CNPF nr.60/12 din 24.12.2009 (în continuare - Instrucţiune).
În temeiul pct.28 alin.(4) şi pct.31 din Instrucţiune, dările de seamă zilnice urmează a fi prezentate pe purtători de hîrtie – în fiecare zi pentru ziua precedentă, în forma electronică – în fiecare zi pentru ziua dată pînă la ora 18:00, prin introducerea în Sistemul de Management Informaţional al CNPF sau prin intermediul poştei electronice în format Microsoft Excel, respectîndu-se forma de completare conform Instrucţiunii. Darea de seamă în format electronic trebuie să fie identică cu cea pe suport de hîrtie. Pentru neprezentarea sau prezentarea tardivă CNPF de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară a dărilor de seamă stabilite de legislaţie şi/sau prezentarea acestora în volum incomplet sau conţinînd informaţii neveridice, se aplică procedura de tragere la răspundere contravenţională conform prevederilor art.303 din Codul contravenţional al Republicii Moldova.
Astfel, putem constata că pînă la 30 iulie 2011, pe piaţa valorilor mobiliare au avut loc o serie de tranzacţii dubioase, executate cu rapiditate maximă, cu implicarea companiilor off-shore, în urma cărora au fost transferate volume semnificative de valori mobiliare a unei sau altei instituţii financiare, raportate CNPF de participanţii pieţei. Realizînd dreptul de monitorizare a circulaţiei valorilor mobiliare conform art. 9 lit (n), CNPF nu s-a autosesizat privind necesitatea verificării tranzacţiilor cu participarea companiilor din zonele off-shore sau nerezidenţi, deoarece ascestea s-au efectuat în baza unor decizii judecătoreşti.
Cele relatate denotă lipsa responsabilităţii CNPF şi încălcarea prevederilor art. 3 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care stipulează că printre obiectivele de bază ale CNPF este şi „asigurarea siguranţei sectorului financiar nebancar”. Or, în momentul în care este posibilă fraudarea acţiunilor oricărei instituţii, siguranţa pieţei valorilor mobiliare, si deci, încrederea în aceasta, este redusa la zero, fiind imposibilă realizarea unui alt obiectiv al CNPF şi anume dezvoltarea sectorului financiar nebancar.
În situaţia creată Comisia economie, buget, finanţe nu se poate expune referitor la circumstanţele în care a acţionat CNPF privind constatarea sau ignorarea tranzacţiilor dubioase în cadrul examinării dărilor de seamă corespunzătoare si a modului in care monitorizarea circulaţiei valorilor mobiliare este efectuată. Circumstanţele urmează să le determine organele abilitate de drept.
II
Sesizarea privind tranzacţiile dubioase de deposedare a proprietăţii au parvenit la data de 29 iulie 2011 la adresa membrilor Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară din partea reprezentanţilor legali ai victimelor, şi nu din partea CNPF în calitate de institutie a statului cu drept unic de reglementare, control si sanctionare, ce „supraveghează respectarea legislaţiei” pe piaţa valorilor mobiliare conform art.1 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Pe data de 30 iulie 2011 a avut loc prima şedinţă a Comitetului Naţional de Stablitate Financiară, unde s-a discutat situatia de pe piata de capital, in baza declaratiei reprezentanţilor victimelor (actionarilor BC „ Moldova Agroinbank” SA). Chiar dacă subiectul disctutat viza direct domeniul de activitate al CNPF, conducerea institutiei n-a prezentat informaţii privind obiectul discutat şi tranzacţiile similare in cazul altor banci, înregistrate anterior, ceea ce contravine prevederilor art.8 lit (b) al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care stipulează concret şi atribuţia CNPF privind exercitrea prerogativelor legale privind reglementarea şi supravegherea pieţei financiare nebancare, inclusiv monitorizarea permanenta a acesteia.
III
La data de 30 iulie 2011 în cadrul şedinţei Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară (dedicată, în mare parte, situaţiei particulare a BC „ Moldova Agroindbank” SA – dat fiind că alte cazuri nu au fost aduse la cunostinţa membrilor Comitetului, precum este indicat mai sus) s-a convenit, că fiecare instituţie in limitele competentei sale va acţiona promt, pentru a stopa imediat tranzacţiile cu acţiunile fraudate ale BC „Moldova Agroindbank”SA , in particular, ceea ce implică şi intensificarea supravegherii şi monitorizării de rutina a pieţei pentru prevenirea unor posibile operaţiuni similare pe viitor. Deşi gravitatea situaţiei şi consecinţele nefaste ale acesteia s-au punctat explicit, totusi luni, 01 august 2011, Comisia economie, buget şi finanţe a depistat că CNPF, nu a acţionat operativ după cum s-a agreat. Reactia intarziata a fost motivată prin lipsa informaţiilor suficiente pentru a întreprinde anumite acţiuni, chiar dacă în atribuţiile CNPF intră supravegherea pieţei valorilor mobiliare ceea ce inseamnă că informaţia cea mai amplă se gaseşte anume la CNPF.În efect, CNPF, din motive de neinţeles, emite Ordonanţa cu întîrziere de o saptămînă.
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit, că CNPF a dat dovadă de incapacitate de acţiune, sau, şi mai grav, inacţiune, astfel fiind încălcate prevederile art. 3 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare privind obiectivul de bază al CNPF „protejarea drepturilor parcipanţilor la piaţa financiară nebancară”, deoarece prin acţiuni întîrziate CNPF a expus participanţii pieţei riscului pierderii proprietăţii, care s-a si materializat in cateva cazuri.
S-a constatat că în perioada 1august -5 august 2011, actionarii, victime ale tranzacţiilor dubioase, solicitau insistent intervenţia operativă a CNPF în scopul suspendării tranzacţiilor dubioase în conformiate cu prevederile art. 9 lit (h) al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care prevede că în scopul protejării drepturilor investitorilor şi ale publicului larg şi în cazul încălcării legislaţiei privind valorile mobiliare, CNPF are dreptul să suspende amplasarea valorilor mobiliare şi circulaţia lor la bursa de valori şi pe piaţa extrabursieră, clearingul şi decontările la tranzacţii, pînă la clarificarea situaţiei.
CNPF a adoptat prima sa Ordonanţă doar în data de 5 august 2011, cînd procesul de deposedare a proprietarilor de acţiuni, practic, s-a epuizat, pentru finisarea atacului ramînînd doar un singur pas. Ca urmare, deciziile CNPF se adoptau cu întîrziere suficientă, pentru a permite persoanelor interesate să întreprindă acţiunile planificate pentru continuarea tranzacţiilor începute. Este necesar ca organele de drept să stabilească, dacă acţiunile conducerii CNPF, sunt determinate de factori suficient de convingatori, de incompetenţa acesteia, sau de rea- credinţă.
IV
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit, ca 4 din cele 5 cazuri de deposedare au fost realizate pe piata extrabursieră, sector mai puţin sigur din punctul de vedere al onorării obligaţiunilor în tranzacţii, cu o transparenţă redusă (publicul larg este informat privind tranzacţiile extrabursiere săptămînal prin publicare în ziarul „Capital - Market”…). Deşi CNPF în baza dărilor de seamă zilnice ale registratorilor independenţi, deţinătorilor nominali ai valorilor mobiliare şi DNVM au posibilitatea de a interveni operativ pe piaţă, Comisia economie, buget şi finanţe consideră că mecanismele de raportare şi verificare a tranzacţiilor extrabursiere practicate, n-au permis CNPF realizarea atribuţiilor privind supravegherea pieţei (art. 8 lit (b) din Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, ceea ce a condiţionat înregistrarea fără suspiciuni a tranzacţiilor dubioase.
V
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit, că legislaţia prevedea la data evenimetelor, şi prevede şi acum, restricţii clare. Astfel dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare, conţine o rubrică unde operatorul de pe piaţă, trebuie să indice expres, daca volumul tranzacţiei depaseste 5% din valorile mobiliare ale emitentului. În cazul în care acest prag este depaşit, se solicită permisiunea BNM. Comisia a constatat că în cazul unor operaţiuni cu valori mobiliare ale unei banci, obţinerea permisiunui poate dura şi jumatate de an, iar solicitantul trebuie să întrunească criteriile de integritate şi transparenţă stabilite de BNM.
În plus, legislaţia prevedea la data evenimetelor, şi prevede şi acum, că companiile off-shore nu pot deţine mai mult de 5% într-o bancă. La moment nu există mecanisme implementate de către CNPF, de a se asigura că, atunci când un off-shore cumpără măcar 1 acţiune într-o bancă, "nişa" de 5% nu este deja "ocupată" de alte companii off-shore. Era sarcina executorilor judecătoreşti şi a participanţilor profesionişti la piaţa financiară să se asigură de respectarea necondiţionată a acestei restricţii.
În concluzie, actele CNPF, care constituie legislaţia secundară în materie de tranzacţionare a acţiunilor nu sunt suficient de clare şi nu implementează mecanisme care ar duce la aplicarea eficientă a restricţiilor prevăzute de Legea instituţiilor financiare faţă de achiziţionarea de acţiuni în bănci.
VI
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit că CNPF nu dispune nici de un mecanism de depistare şi contracarare a operaţiunilor dubioase, similar celui creat pentru prevenirea spalării de bani şi finanţării terorismului. Chiar dacă, conform informaţiei prezentate de însăşi CNPF, deci disponibile acestei instituţii, fenomenul de raider, din pacate este frecvent in Republica Moldova, CNPF, nu a găsit de cuviinţă pînă în prezent să pună în aplicatie un mecanism de depistare şi prevenire a operaţiunilor dubioase. Iar la solicitarea Comisiei economie, buget şi finanţe de a oferi informaţii, privind mecanismele de contracarare a operaţiunilor dubioase, CNPF, s-a axat, doar pe mecanismul creat de CCCEC, în cea ce priveşte contracararea spălării de bani si finanţarea terorismului– mecanism ce are o relevantă şi aplicabilitate minimă in asemenea cazuri, utilitatea lui fiind una diferită de atacurile raider.
VII
Comisia economie, buget şi finanţe ia act despre existenţa Recomandărilor CNPF privind aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară (nr. 63/5 din 25.12.2007). Dacă aceste recomadări ar fi implementate textual de participanţii profesionişti, s-ar fi evitat situaţiile când ei devin instrumente în efectuarea tranzacţiilor dubioase. Nu este clară măsura în care CNPF a asigurat executarea de către toţi participanţii profesionişti a Recomandărilor respective şi a legislaţiei privind combatarea spălării banilor şi finanţării terorismului.
VIII
Comisia economie, buget şi finanţe constată cu ingrijorare, ca CNPF nu a considerat necesar să se autosesize pe marginea acestor cazuri. Nu a considerat necesară organizarea contralelor complexe la operatorii pe piata, implicati in operatiile dubioase. De asemenea, CNPF nu a comunicat cu instituţiile statului, competenţele cărora trebuiau mobilizate prompt intru contracararea fenomenului. CNPF a aşteptat să fie convinsă despre faptul că au loc ilegalităţi şi nu a luat o iniţiativă agresivă de a stabili natura adervată a tranzacţiilor. Lucru care a transmis un mesaj foarte negativ pieţei, că se poate acţiona oricum, deoace nimic nu se va intampla cu ei.
IX
Comisia economie, buget şi finanţe este foarte sceptică în privinţa capacităţii sau dorinţei CNPF de a monitoriza şi de a supraveghea piaţa valorilor mobiliare. Iar ultimele evenimente arată clar că în situaţii, cînd este necesar de acţionat promt - CNPF sub diverse pretexte întîrzie cu deciziile, lucru care a permis realizarea mai multor operaţii dubioase.
Comisia economie, buget şi finanţe recomandă Parlamentului:
- sa ia atitudine foarte clară in privinţa activităţii CNPF si conducerii sale. Acest lucru este necesar, pentru consolidarea capacităţii CNPF de a monitoriza si supraveghea piata si a reduce la minim, posibilitatea unor operatiuni dubioase cu valori mobiliare pe viitor.
Conform art. 1 alin (1) al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, CNPF este o autoritate publică autonomă, responsabilă faţă de Parlament, care reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei. În acest scop, Comisia Naţională este învestită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de intervenţie, de control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă, în limitele stabilite de legislaţie.
CNPF conform prevederilor art.9 lit.n) din Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, este în drept să monitorizeze circulaţia valorilor mobiliare în ţară.
Monitorizarea tranzacţiilor extrabursiere are loc în baza dărilor de seamă zilnice prezentate la CNPF de către registratorii independenţi, DeNVM emitenţii care ţin registrul deţinătorilor de valori mobiliare de sine stătător în conformitate cu prevederile pct.9 alin.(1), pct.12 alin.(1) şi pct.14 alin.(1) din Instrucţiunea cu privire la conţinutul, modul de întocmire, prezentare şi publicare a dărilor de seamă specializate ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, aprobată prin Hotărîrea CNPF nr.60/12 din 24.12.2009 (în continuare - Instrucţiune).
În temeiul pct.28 alin.(4) şi pct.31 din Instrucţiune, dările de seamă zilnice urmează a fi prezentate pe purtători de hîrtie – în fiecare zi pentru ziua precedentă, în forma electronică – în fiecare zi pentru ziua dată pînă la ora 18:00, prin introducerea în Sistemul de Management Informaţional al CNPF sau prin intermediul poştei electronice în format Microsoft Excel, respectîndu-se forma de completare conform Instrucţiunii. Darea de seamă în format electronic trebuie să fie identică cu cea pe suport de hîrtie. Pentru neprezentarea sau prezentarea tardivă CNPF de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară a dărilor de seamă stabilite de legislaţie şi/sau prezentarea acestora în volum incomplet sau conţinînd informaţii neveridice, se aplică procedura de tragere la răspundere contravenţională conform prevederilor art.303 din Codul contravenţional al Republicii Moldova.
Astfel, putem constata că pînă la 30 iulie 2011, pe piaţa valorilor mobiliare au avut loc o serie de tranzacţii dubioase, executate cu rapiditate maximă, cu implicarea companiilor off-shore, în urma cărora au fost transferate volume semnificative de valori mobiliare a unei sau altei instituţii financiare, raportate CNPF de participanţii pieţei. Realizînd dreptul de monitorizare a circulaţiei valorilor mobiliare conform art. 9 lit (n), CNPF nu s-a autosesizat privind necesitatea verificării tranzacţiilor cu participarea companiilor din zonele off-shore sau nerezidenţi, deoarece ascestea s-au efectuat în baza unor decizii judecătoreşti.
Cele relatate denotă lipsa responsabilităţii CNPF şi încălcarea prevederilor art. 3 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care stipulează că printre obiectivele de bază ale CNPF este şi „asigurarea siguranţei sectorului financiar nebancar”. Or, în momentul în care este posibilă fraudarea acţiunilor oricărei instituţii, siguranţa pieţei valorilor mobiliare, si deci, încrederea în aceasta, este redusa la zero, fiind imposibilă realizarea unui alt obiectiv al CNPF şi anume dezvoltarea sectorului financiar nebancar.
În situaţia creată Comisia economie, buget, finanţe nu se poate expune referitor la circumstanţele în care a acţionat CNPF privind constatarea sau ignorarea tranzacţiilor dubioase în cadrul examinării dărilor de seamă corespunzătoare si a modului in care monitorizarea circulaţiei valorilor mobiliare este efectuată. Circumstanţele urmează să le determine organele abilitate de drept.
II
Sesizarea privind tranzacţiile dubioase de deposedare a proprietăţii au parvenit la data de 29 iulie 2011 la adresa membrilor Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară din partea reprezentanţilor legali ai victimelor, şi nu din partea CNPF în calitate de institutie a statului cu drept unic de reglementare, control si sanctionare, ce „supraveghează respectarea legislaţiei” pe piaţa valorilor mobiliare conform art.1 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Pe data de 30 iulie 2011 a avut loc prima şedinţă a Comitetului Naţional de Stablitate Financiară, unde s-a discutat situatia de pe piata de capital, in baza declaratiei reprezentanţilor victimelor (actionarilor BC „ Moldova Agroinbank” SA). Chiar dacă subiectul disctutat viza direct domeniul de activitate al CNPF, conducerea institutiei n-a prezentat informaţii privind obiectul discutat şi tranzacţiile similare in cazul altor banci, înregistrate anterior, ceea ce contravine prevederilor art.8 lit (b) al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care stipulează concret şi atribuţia CNPF privind exercitrea prerogativelor legale privind reglementarea şi supravegherea pieţei financiare nebancare, inclusiv monitorizarea permanenta a acesteia.
III
La data de 30 iulie 2011 în cadrul şedinţei Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară (dedicată, în mare parte, situaţiei particulare a BC „ Moldova Agroindbank” SA – dat fiind că alte cazuri nu au fost aduse la cunostinţa membrilor Comitetului, precum este indicat mai sus) s-a convenit, că fiecare instituţie in limitele competentei sale va acţiona promt, pentru a stopa imediat tranzacţiile cu acţiunile fraudate ale BC „Moldova Agroindbank”SA , in particular, ceea ce implică şi intensificarea supravegherii şi monitorizării de rutina a pieţei pentru prevenirea unor posibile operaţiuni similare pe viitor. Deşi gravitatea situaţiei şi consecinţele nefaste ale acesteia s-au punctat explicit, totusi luni, 01 august 2011, Comisia economie, buget şi finanţe a depistat că CNPF, nu a acţionat operativ după cum s-a agreat. Reactia intarziata a fost motivată prin lipsa informaţiilor suficiente pentru a întreprinde anumite acţiuni, chiar dacă în atribuţiile CNPF intră supravegherea pieţei valorilor mobiliare ceea ce inseamnă că informaţia cea mai amplă se gaseşte anume la CNPF.În efect, CNPF, din motive de neinţeles, emite Ordonanţa cu întîrziere de o saptămînă.
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit, că CNPF a dat dovadă de incapacitate de acţiune, sau, şi mai grav, inacţiune, astfel fiind încălcate prevederile art. 3 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare privind obiectivul de bază al CNPF „protejarea drepturilor parcipanţilor la piaţa financiară nebancară”, deoarece prin acţiuni întîrziate CNPF a expus participanţii pieţei riscului pierderii proprietăţii, care s-a si materializat in cateva cazuri.
S-a constatat că în perioada 1august -5 august 2011, actionarii, victime ale tranzacţiilor dubioase, solicitau insistent intervenţia operativă a CNPF în scopul suspendării tranzacţiilor dubioase în conformiate cu prevederile art. 9 lit (h) al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care prevede că în scopul protejării drepturilor investitorilor şi ale publicului larg şi în cazul încălcării legislaţiei privind valorile mobiliare, CNPF are dreptul să suspende amplasarea valorilor mobiliare şi circulaţia lor la bursa de valori şi pe piaţa extrabursieră, clearingul şi decontările la tranzacţii, pînă la clarificarea situaţiei.
CNPF a adoptat prima sa Ordonanţă doar în data de 5 august 2011, cînd procesul de deposedare a proprietarilor de acţiuni, practic, s-a epuizat, pentru finisarea atacului ramînînd doar un singur pas. Ca urmare, deciziile CNPF se adoptau cu întîrziere suficientă, pentru a permite persoanelor interesate să întreprindă acţiunile planificate pentru continuarea tranzacţiilor începute. Este necesar ca organele de drept să stabilească, dacă acţiunile conducerii CNPF, sunt determinate de factori suficient de convingatori, de incompetenţa acesteia, sau de rea- credinţă.
IV
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit, ca 4 din cele 5 cazuri de deposedare au fost realizate pe piata extrabursieră, sector mai puţin sigur din punctul de vedere al onorării obligaţiunilor în tranzacţii, cu o transparenţă redusă (publicul larg este informat privind tranzacţiile extrabursiere săptămînal prin publicare în ziarul „Capital - Market”…). Deşi CNPF în baza dărilor de seamă zilnice ale registratorilor independenţi, deţinătorilor nominali ai valorilor mobiliare şi DNVM au posibilitatea de a interveni operativ pe piaţă, Comisia economie, buget şi finanţe consideră că mecanismele de raportare şi verificare a tranzacţiilor extrabursiere practicate, n-au permis CNPF realizarea atribuţiilor privind supravegherea pieţei (art. 8 lit (b) din Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, ceea ce a condiţionat înregistrarea fără suspiciuni a tranzacţiilor dubioase.
V
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit, că legislaţia prevedea la data evenimetelor, şi prevede şi acum, restricţii clare. Astfel dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare, conţine o rubrică unde operatorul de pe piaţă, trebuie să indice expres, daca volumul tranzacţiei depaseste 5% din valorile mobiliare ale emitentului. În cazul în care acest prag este depaşit, se solicită permisiunea BNM. Comisia a constatat că în cazul unor operaţiuni cu valori mobiliare ale unei banci, obţinerea permisiunui poate dura şi jumatate de an, iar solicitantul trebuie să întrunească criteriile de integritate şi transparenţă stabilite de BNM.
În plus, legislaţia prevedea la data evenimetelor, şi prevede şi acum, că companiile off-shore nu pot deţine mai mult de 5% într-o bancă. La moment nu există mecanisme implementate de către CNPF, de a se asigura că, atunci când un off-shore cumpără măcar 1 acţiune într-o bancă, "nişa" de 5% nu este deja "ocupată" de alte companii off-shore. Era sarcina executorilor judecătoreşti şi a participanţilor profesionişti la piaţa financiară să se asigură de respectarea necondiţionată a acestei restricţii.
În concluzie, actele CNPF, care constituie legislaţia secundară în materie de tranzacţionare a acţiunilor nu sunt suficient de clare şi nu implementează mecanisme care ar duce la aplicarea eficientă a restricţiilor prevăzute de Legea instituţiilor financiare faţă de achiziţionarea de acţiuni în bănci.
VI
Comisia economie, buget şi finanţe a stabilit că CNPF nu dispune nici de un mecanism de depistare şi contracarare a operaţiunilor dubioase, similar celui creat pentru prevenirea spalării de bani şi finanţării terorismului. Chiar dacă, conform informaţiei prezentate de însăşi CNPF, deci disponibile acestei instituţii, fenomenul de raider, din pacate este frecvent in Republica Moldova, CNPF, nu a găsit de cuviinţă pînă în prezent să pună în aplicatie un mecanism de depistare şi prevenire a operaţiunilor dubioase. Iar la solicitarea Comisiei economie, buget şi finanţe de a oferi informaţii, privind mecanismele de contracarare a operaţiunilor dubioase, CNPF, s-a axat, doar pe mecanismul creat de CCCEC, în cea ce priveşte contracararea spălării de bani si finanţarea terorismului– mecanism ce are o relevantă şi aplicabilitate minimă in asemenea cazuri, utilitatea lui fiind una diferită de atacurile raider.
VII
Comisia economie, buget şi finanţe ia act despre existenţa Recomandărilor CNPF privind aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară (nr. 63/5 din 25.12.2007). Dacă aceste recomadări ar fi implementate textual de participanţii profesionişti, s-ar fi evitat situaţiile când ei devin instrumente în efectuarea tranzacţiilor dubioase. Nu este clară măsura în care CNPF a asigurat executarea de către toţi participanţii profesionişti a Recomandărilor respective şi a legislaţiei privind combatarea spălării banilor şi finanţării terorismului.
VIII
Comisia economie, buget şi finanţe constată cu ingrijorare, ca CNPF nu a considerat necesar să se autosesize pe marginea acestor cazuri. Nu a considerat necesară organizarea contralelor complexe la operatorii pe piata, implicati in operatiile dubioase. De asemenea, CNPF nu a comunicat cu instituţiile statului, competenţele cărora trebuiau mobilizate prompt intru contracararea fenomenului. CNPF a aşteptat să fie convinsă despre faptul că au loc ilegalităţi şi nu a luat o iniţiativă agresivă de a stabili natura adervată a tranzacţiilor. Lucru care a transmis un mesaj foarte negativ pieţei, că se poate acţiona oricum, deoace nimic nu se va intampla cu ei.
IX
Comisia economie, buget şi finanţe este foarte sceptică în privinţa capacităţii sau dorinţei CNPF de a monitoriza şi de a supraveghea piaţa valorilor mobiliare. Iar ultimele evenimente arată clar că în situaţii, cînd este necesar de acţionat promt - CNPF sub diverse pretexte întîrzie cu deciziile, lucru care a permis realizarea mai multor operaţii dubioase.
Comisia economie, buget şi finanţe recomandă Parlamentului:
- sa ia atitudine foarte clară in privinţa activităţii CNPF si conducerii sale. Acest lucru este necesar, pentru consolidarea capacităţii CNPF de a monitoriza si supraveghea piata si a reduce la minim, posibilitatea unor operatiuni dubioase cu valori mobiliare pe viitor.
miercuri, 27 iulie 2011
Dovada ca Ghimpu a mințit atunci când m-a acuzat
Dovada ca Ghimpu a mințit atunci hand m-a acuzat. Nu voi înțelege niciodată de ce a făcut tot acest circ, ce a vrut sa obțină sau pe cine a vrut sa acopere
Pe scurt istoria a derulat astfel:
1. In adresa Președintelui Parlamentului a venit o scrisoare de la Prim-ministru, care cerea explicații privitor la subiectul reducerii taxelor de licențiere pentru cazinouri.
2. La data de 01.09.2010, Președintele Parlamentului, a remis comisiei pe care o conduc scrisoarea cu solicitarea de al informa personal privind subiectul dat. (vezi Poza 01)
3. La data de 21.09.2010, am avizat răspunsul pregătit de către consultanții din comisie și Parlamentul RM și am transmis documentul Președintelui Parlamentului. (vezi Poza 02, și Poza 04)
4. Însă la data de 04.10.2010, (de ziua mea de naștere!!!), primesc de la Ghimpu, indicația de a da răspuns Prim-ministrului, contrar obligațiunilor mele. În condițiile când doar Președintele Parlamentului putea da răspunsul.
5. Și acum FIȚI ATENȚI !!! Indicația NU ARE NUMĂR DE ÎNREGISTRARE !!! și NU ARE INSERATĂ DATA CÎND A FOST TRIMISĂ!!! De ce oare? Deoarece din motive necunoscute de mine. Chiar dacă era o scrisoare urgentă, a fost reținută de Ghimpu din 21 septembrie, până în 4 octombrie. Respectiv, trecuse termenul legal, de 30 zile, când putea fi transmis răspunsul către Prim-ministru. Însă cei din aparat au lucrat bine (BRAVO LOR!!!) și în Poza 04, se vede când a fost transmisă indicația.
6. Fără a avea gânduri ascunse, am acceptat să semnez scrisoarea către Prim-ministru, inclusiv cu dată în urmă (25 septembrie), pentru a nu pune într-o lumină proastă conducerea Parlamentului, că nu a reușit să transmită răspunsul la timp.
”Greșala mea” a fost că, pentru a salva reputația fostului Președinte a Parlamentului, contrar obligațiilor mele, am acceptat să semnez scrisoarea către Prim-ministru în locul lui, inclusiv cu dată în urmă.
Pentru această bunătate, am fost răsplătit din plin săptămâna trecută.
Mulțumesc din suflet dl. Ghimpu.
Să trăiți bine!!!
P.S. Toate documentele vor fi prezentate Comisiei de Ancheta si sunt facute copie din Aparatul Parlamentului. Fiecare persoana interesta le poate verifica foarte simplu. Este suficient sa ceara aceste copii de la Aparatul Parlamentului.
luni, 25 iulie 2011
Circ avem, dar undei pâinea?
Urmaresc cu ingrijorare, circul instaurat pe scena politică moldovenească, în care m-am scufundat şi eu cu un elan tineresc, şi mă întreb: Oare aceasta aşteaptă oamenii de la noi?
Nu zic, unii chiar vor să ştie ce părere au politicienii, unul despre altul. Alţii chiar adora circul. Insă marea majoritate a populaţiei este peste cap copleşită de grijurile cotidiene şi le este silă de tot ce vad la televizor.
Oamenii au investit speranţe, în noi. După doi ani de zile ei sunt în drept să ştie:
1. Care este tariful corect la gazele naturale? Dacă doar prin manipularea cu pierderile anual, se întroduceau nejustificat în tarif circa 200 mln lei, însă mai rămân: investiţiile neclare, amortizarea dubioasă şi multe alte lucruri, care î-şi aşteaptă soluţionarea. Cât v-om mai plăti într-un hal fără de hal?
2. Cum a fost posibil, ca ani la rând energia electrică procurată de Moldova să fie cu 10-15% mai mare dacât ar trebuie să fie. Cine se face vinovat că plătim şi în 2011 cu peste 300 mln lei în plus?
3. Cum a fost posibilă, coruperea instituţiilor statului în cazul Moldtelecom. Cine trebuia să vegheze asupra interesului public. Şi cum sa ajuns la intenţia de majorarea nejustificată şi ilegală a tarifului cu circa 500 mln lei anual. Cine va răspunde pentru aceasta?
4. Cum se face că după 2 ani de guvenrare democratică, continuăm să avem cele mai mari preţuri la biletele avia. Piaţa rămâne în continuare monopolizată. Iar instituţiile responsabile de sector, se opun acerb oricărei iniţiative de reformare. Cine este interesat în păstrarea sistemului vicios, pe care l-am condamant cu toţi împreună, doi ani în urmă, când am venit la guvernare?
Din păcate lista poate continua la nesfârşit. Prea multe sau acumulat. Prea puţine subiecte sunt pe agenda politică a zilei. Prea puţine dezbateri între politicieni.
Cert este că răspunsul la aceste întrebări necesită: (a) efort intelectual, (b) voinţă politică, (c) capacitate de implementare a reformelor.
Cu mult mai uşor este în cazul circului: (a) pseudo inteleginţă, (b) badărănism politic, (c) iresponsabilitate faţă de oameni.
Saptămâna trecută, am învăţat, una din cele mai importante lecţii. Oamenii sau săturat de Circ. Nu pentru aceasta am fost ales. Nu aceasta am învăţat. Nu la aceasta mă pricep.
Oamenii au obosit să aştepte!!!
Am fost aleşi pentru: Inteligenţă, Angajament Politic, Putere în acţiune.
Să demonstrăm că nu au greşit, când ne-au ales.
Nu zic, unii chiar vor să ştie ce părere au politicienii, unul despre altul. Alţii chiar adora circul. Insă marea majoritate a populaţiei este peste cap copleşită de grijurile cotidiene şi le este silă de tot ce vad la televizor.
Oamenii au investit speranţe, în noi. După doi ani de zile ei sunt în drept să ştie:
1. Care este tariful corect la gazele naturale? Dacă doar prin manipularea cu pierderile anual, se întroduceau nejustificat în tarif circa 200 mln lei, însă mai rămân: investiţiile neclare, amortizarea dubioasă şi multe alte lucruri, care î-şi aşteaptă soluţionarea. Cât v-om mai plăti într-un hal fără de hal?
2. Cum a fost posibil, ca ani la rând energia electrică procurată de Moldova să fie cu 10-15% mai mare dacât ar trebuie să fie. Cine se face vinovat că plătim şi în 2011 cu peste 300 mln lei în plus?
3. Cum a fost posibilă, coruperea instituţiilor statului în cazul Moldtelecom. Cine trebuia să vegheze asupra interesului public. Şi cum sa ajuns la intenţia de majorarea nejustificată şi ilegală a tarifului cu circa 500 mln lei anual. Cine va răspunde pentru aceasta?
4. Cum se face că după 2 ani de guvenrare democratică, continuăm să avem cele mai mari preţuri la biletele avia. Piaţa rămâne în continuare monopolizată. Iar instituţiile responsabile de sector, se opun acerb oricărei iniţiative de reformare. Cine este interesat în păstrarea sistemului vicios, pe care l-am condamant cu toţi împreună, doi ani în urmă, când am venit la guvernare?
Din păcate lista poate continua la nesfârşit. Prea multe sau acumulat. Prea puţine subiecte sunt pe agenda politică a zilei. Prea puţine dezbateri între politicieni.
Cert este că răspunsul la aceste întrebări necesită: (a) efort intelectual, (b) voinţă politică, (c) capacitate de implementare a reformelor.
Cu mult mai uşor este în cazul circului: (a) pseudo inteleginţă, (b) badărănism politic, (c) iresponsabilitate faţă de oameni.
Saptămâna trecută, am învăţat, una din cele mai importante lecţii. Oamenii sau săturat de Circ. Nu pentru aceasta am fost ales. Nu aceasta am învăţat. Nu la aceasta mă pricep.
Oamenii au obosit să aştepte!!!
Am fost aleşi pentru: Inteligenţă, Angajament Politic, Putere în acţiune.
Să demonstrăm că nu au greşit, când ne-au ales.
duminică, 20 iunie 2010
Codul Electoral. Noua formula de distribuire a Mandatelor
Modificările operate la codul electoral în şedinţa de Parlament din 18 iunie 2009, a trezit un interes larg în societate. Însă toate discuţiile sau axat exclusiv pe modificările operate la pragurile electorale, atât în cea ce ţine pragul pentru validarea referendumului cât şi cel de trecere în parlament pentru partide, blocuri electorale şi independenţi.
Însă o reformă nu mai puţin importantă o reprezintă modificarea esenţială a metodei de distribuire a mandatelor în baza rezultatelor obţinute de partide. Astfel AIE a încercat să rezolve un handicap mai vechi al sistemului nostru, cel de reprezentare în parlament a votanţilor partidelor care nu au trecut pragul.
Din start trebuie să notez că metodele matematice utilizate sunt doar un instrument, care îţi permit să rezolvi o problemă politică. Iar modul cum vor fi reprezentaţi, cei care au votat pentru un partid care nu a trecut pragul, este o problemă POLITICĂ şi nu una matematică.
Deci orice problemă politică necesită soluţii politice.
Dar să le luăm pe rând.
1. Transformarea voturilor în mandate şi problema resturilor.
Prima problemă care trebuie de rezolvat cum transformăm voturile obţinute în mandate.
Pentru soluţionarea acestei probleme AIE a propus formula pe care o vedeți mai sus.
Astfel Mandatele obţinute de un partid (Mp) se determină în baza împărțirii voturilor obţinute de partid (Vp) la numărul total de voturi validate (Vt) şi se înmulțesc cu mandatele total existente. De regulă vorbim despre 101 mandate, iar în formulă am admis şi cazul că avem careva candidaţi independenţi care au trecut pragul electoral (Mi).
Aici apare o altă problemă, cea a resturilor. Rotunjirea resturilor se face după principiul matematic. Astfel dacă după virgulă avem prima cifră (0,1,2,3,4) atunci se rotunjește în jos. Dacă avem cifra (5,6,7,8,9) atunci se rotunjește în sus.
De fapt transformarea resturilor în mandate ţine de noroc (sau ziceți cum doriţi). Însă de această incertitudine şi doză de „noroc” nu scapi nici într-un model matematic.
Analiza tuturor scrutinelor electorale din 1994 în parte arată ca dacă această metodă s-ar fi aplicat atunci, suma totală al resturilor în toată perioada ar fi de 13,63 din care ar fi fost oferite 14 mandate. Resturile variază de la min. 1,39 în 2001 până la max. 3,19 în 1994.
În baza acestei formule putem determina destul de exact, care este NUMĂRUL REAL !!! de mandate oferit de către alegător unui partid.
2. Distribuirea voturilor concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul
Cea mai mare problemă POLITICĂ şi MORALĂ !!! este cum distribuim voturile concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul electoral. În modelul vechi, care exista în Moldova, am pornit de la o ipoteză greşită, că alegătorii concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul, trebuie să fie reprezentaţi de partidele care au trecut pragul electoral, proporţional, în dependenţă de mandatele obţinute. Astfel cel mai mare partid va reprezenta cel mai mult, votanţii fără reprezentanţă în parlament, iar cel mai mic partid, respectiv cel mai puţin.
În acest model este o greşeală de logică vădită. Ori, cine a stabilit că cei care nu sunt reprezentaţi în Parlament, doresc să delege funcţia de reprezentare celui mai mare partid?
Stupiditatea acestui model sa văzut cu lux de amănunt în anul 2001. Când electoratul a oferit partidelor care au intrat în parlament doar 72 de mandate. Iar 29 de mandate erau deţinute de cei care nu au trecut pragul electoral. Votanţii celor 29 de mandate în cea mai mare măsură erau alegători de dreapta, dar au fost reprezentaţi 4 ani de zile în parlament de un partid de stânga.
Din acest motiv soluţia găsit de AIE, este: TOATE PARTIDELE DIN PARLAMENT REPREZINTĂ EGAL VOTANŢII CANDIDAŢILOR ELECTORALI, CARE NU AU TRECUT PRAGUL.
Este greu să identifici pe viitor, care va fi preferinţa politică a votanţilor, candidatul cărora nu a trecut pragul electoral, dar poţi spune cu certitudine, că interesele lor trebuie să fie REPREZENTATE EGAL, de partidele care sunt în Parlament.
Respectiv mandatele concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul se distribuie egal în ordinea descrescândă.
Altfel spus partidele care au trecut pragul sunt aranjate în dependenţă de numărul de voturi obţinute. În cazul voturilor egale (cea ce este puţin probabil) în baza tragerii la sorţi. Iar mandatele libere se distribuie câte unul în ordinea descrescătoare.
Cel mai clar se vede în baza rezultatelor din 2001. Atunci partidele au obţinut 72 de mandate, iar restul în ordinea descrescătoare trebuiau să fie distribuite, conform tabelului alăturat.
Însă aici trebuie să remarcăm un moment esenţial. Electoratul din Republica Moldova, votează, din ce în ce mai precis. Astfel mandatele oferite concurenţilor electorali, care nu au trecut pragul, scade continuu. Astfel dacă în 2001, aceste mandate au constituit aproape 30% din totalul locurilor în parlament (29 la număr), atunci în iunie 2009, doar 4 mandate au fost date, pentru concurenţii electorali, care nu au trecut pragul.
Astfel această prevedere legală, are o încărcătură mai mult morală.
3. Scrutinul din 29 Iunie 2009
Pentru cei interesaţi, am efectuat calcule în baza metodei noi de distribuire a mandatelor, a rezultatelor electorale din 29 Iunie 2009.
Se observă foarte clar că modificările sunt minore, însă importante din punct de vedere moral. În baza formulei noi,FIECARE PARTID AR FI REPREZENTAT EGAL VOTANŢII CELOR CARE NU AU TRECUT PRAGUL. In realitate, însă toţi votanţii concurenţilor electorali care nu au trecut pragul în scrutinul din 29 Iunie 2009 sunt reprezentaţi în Parlament, de PCRM 3 mandate (care nici nu participă la şedinţele Parlamentului)si doar un mandat PLDM. Vi se pare corect acest lucru? Mie personal NU!
marți, 27 ianuarie 2009
Distrugerea Miturilor – I : Democraţii au vândut ţara
„Prin cultivarea cunoştinţelor se pot distruge miturile”
Fraza „Democraţii au vândut ţara” a fost atât de des repetată în ultimii opt ani, încât a devenit ceva de la sine înţeles pentru foarte mulţi oameni. Nu mă miră deloc acest fapt, căci după cum este şi cunoscut, orice lucru repetat foarte des devine adevărat.
Prin „vânzare de ţară” se subînţelege procesul de privatizare, care la noi, trebuie să recunoaştem, nu a decurs întocmai cum trebuie nici în trecut, nici în prezent.
Din start doresc să clarific un singur lucru: nu sunt împotriva privatizării. Ba mai mult, consider, chiar şi cu fraudele comise în cadrul procesului, privatizarea este mai bună decât să laşi pe mâna unor birocraţi corupţi şi incompetenţi bunurile publice.
SUNT CONTRA ÎNVINUIRILOR NEFONDATE ŞI MANIPULĂRII OPINIEI PUBLICE.
Dacă analizăm întreg procesul de privatizare, putem constata că până în anul 2001 au fost vândute proprietăţi publice în valoare de 578 milioane lei, iar din 2001 până în prezent - de 1.576 milioane lei, ceea ce reprezintă de 3 ori mai mult.
Evident că pentru a putea compara datele, este nevoie să calculăm nu în lei, dar în dolari SUA, conform cursului anului de referinţă. Rezultă astfel, că până în prezent au fost vândute bunuri publice în valoare de 229,1 milioane USD, dintre care democraţii au vândut de 90 milioane USD (sau 39%), iar comuniştii au vândut în valoare de 139,1 milioane USD (sau 61%).
Doar în 2008 guvernare actuală a reuşit să vândă proprietăţi publice, atâta cât toate guvernele democrate luate împreună.
P.S. Priviţi atent la anul 1998. Datorită crizei din Rusia, care s-a abătut şi asupra Moldovei, Guvernul a pierdut capacitatea de plată şi nu şi-a putut onora obligaţiunile sale bugetare. Drept consecinţă, a fost nevoit să accelereze procesul de privatizare. Acum deplasaţi atent privirea spre anul 2008. Nu vă aduce aminte de nimic?
joi, 15 ianuarie 2009
Oficială 7,3%, reală 13,2%. Minunea inflaţiei moldoveneşti.
A început numărătoarea inversă: cât a mai rămas până la şocul social iminent?
Am ajuns să o vedem şi pe asta. De unde şi până unde? Rata inflaţiei este anunţată de nimeni altul decât Ministerul Economiei. Bănuiam eu că Biroul Naţional de Statistică (BNS) „coordonează” cifrele cu ministerul, dar nu credeam că se va ajunge la aşa un bâlci. Faptul că au hotărât să lase toată politeţea la o parte, fie chiar şi de faţadă, şi avem inflaţia pe 2008 de doar 7,3% mă îngrijorează. Dacă stau să chibzuiesc, este grav de tot. Culmea este că instituţia responsabilă de reducerea inflaţiei o calculează o raportează şi se autoapreciază: 3 în 1 cum sar spune în publicitate.
Acum ori niciodată, comunitatea de experţi chiar trebuie să ia o poziţie clară în această situaţie de pomină. Când un politician îţi „aranjează” inflaţia, e şi pe înţelesul copiilor că valoarea şi credibilitatea asupra cifrelor enunţate este nulă. Mai mult, faci din orice analiză economică o absurditate crasă.
Cred că la toată lumea declaraţia precum că în Moldova, spre deosebire de alte ţări din regiune, inflaţia a fost de doar 7,3%, nu poate trezi decât un zâmbet pe faţă. Asta în cel mai bun caz. Consecinţele sunt de plâns.
Totuşi, să admitem că toate calculele efectuate de Guvern (nu îndrăznesc să spun Biroul Naţional de Statistică) sunt corecte. Care este inflaţia reală, dacă operezi doar cu cifrele oficiale?
Fiecare economist vă va spune, că fenomenul inflaţiei, aparent simplu, nu este întocmai aşa. Sunt şi vor exista discuţii în privinţa metodologiei de calcul a inflaţiei, tipurile de inflaţie etc. Însă, toţi sunt de acord că inflaţia înseamnă creşterea preţurilor sau deprecierea banilor. Aceste două fenomene nu sunt identice şi nu poate fi pus semnul de egalitate între ele, cu atât mai mult în Moldova, în condiţiile anului 2008.
Astfel, inflaţia ,ca fenomen al creşterii preţurilor, la noi este calculată prin Indicele Preţului de Consum (IPC), care cuprinde evoluţia preţurilor la produsele pe care le consumă un cetăţean mediu. Pentru 2008, Guvernul raportează un IPC –inflaţie de 7,3%. Să admitem că este adevărat.
Deprecierea banilor, în condiţiile Moldovei, este un fenomen mult mai complex. Astfel, 40% din veniturile populaţiei sunt în valută (Euro, USD, Ruble ruseşti, etc.), care în 2008 s-au depreciat: Euro cu 17,2%, dolarul cu 8,6% şi rubla rusească cu 24,1%.
Deci, inflaţia, ca fenomen al deprecierii banilor, se calculează prin însumarea efectelor de creştere a preţurilor şi devalorizarea monedei obţinute sub formă de venit.
Astfel, operând doar cu datele oficiale, obţinem o inflaţie anuală de 13,2%. Mai dificilă este situaţia gastarbeiterilor, care trimit bani acasă, pentru ei deprecierea fiind de 22%. Iar pentru cei care au obţinut venituri sub formă de ruble ruseşti, inflaţia a constituit 33,1%.
În primăvara anului 2008 Banca Naţională a Moldovei şi-a imaginat că este un fel de Rezervă Federală a SUA şi a început „lupta” contra inflaţiei, prin creşterea rezervelor obligatorii şi ridicarea ratelor dobânzilor. De fapt, efectul acestor intervenţii a fost strangularea economiei şi privarea agenţilor economici de acces la credite, ceea ce nu are nimic comun cu lupta contra inflaţiei. De fapt, unicul instrument care influenţează inflaţia în Republica Moldova este aprecierea valutei naționale. Fiecare 1% de apreciere a valutei naționale aduce 0,5-0,6% scădere a ratei inflaţiei. În rest, ne aventurăm în discuţii sterile.
De fapt, prin aprecierea în mediu cu 22% a valutei naţionale faţă de coşul valutar (format din valutele ţărilor partenere în comerţul extern), Guvernul şi BNM, pe de o parte, au reuşi „scăderea” inflaţiei, iar, pe de altă parte, au distrus ultimele suflări de viaţă ale economiei naționale. Deoarece producţia locală în 2008 a devenit cu 22% mai scumpă pe pieţele externe, iar producţia de import a devenit cu 22% mai ieftină decât cea locală, pe piaţa internă. Este clar de ce în prezent consumăm în proporție de 60-70% produse de import.
De fapt, tot ce a reuşit Guvernul şi BNM în 2008 a fost:
1) Camuflarea inflaţiei, după cum am arătat mai sus, chiar dacă ar fi 7,3%, în realitatea este cel puţin 13,2%
2) Punerea ei pe umerii gastarbeiterilor. Prin deprecierea valutelor, trimise acasă de gastarbeiteri, Guvernul a transferat pe umerii lor povara inflaţiei. Nu ştiu în ce măsură ei vor accepta să plătească acest „impozit” suplimentar. Mă tem că vom avea probleme mari în 2009 la capitolul remitenţelor.
3) amânarea ei pentru anul 2009. Inflaţia nu a plecat nicăieri, în condiţiile unei economii nefuncţionale, corupte, cu lipsă totală de concurenţă, nu poţi avea o inflaţie chiar şi de 13,2%. Deci, după cum vom arăta mai jos, efectele „minunii” din 2008 se vor vedea în 2009, în toată splendoarea.
4) punerea ei pe umerii agenților economici locali. Prin aprecierea valutei, care a permis populaţiei să achiziţioneze mărfuri „mai ieftine”, noi în fapt am reuşit să impozităm suplimentar agenţii economici cu 22%. Ei de fapt au pierdut circa 4,5 miliarde lei din aprecierea valutei, care a permis diminuarea nesubstanţială a inflaţiei. Această sumă este echivalentul a 50% din profitul anual al agenţilor economici.
Întrebarea de bază este ce va fi în continuare. Aprecierea leului nu poate dura la nesfârşit, iar în condițiile în care valutele ţărilor din zonă cad (România, Ucraina, Rusia, Belarus), evident că leul moldovenesc, mai devreme sau mai târziu, trebuie să înregistreze o depreciere.
În prezent, BNM are trei posibilităţi: 1) deprecierea lentă, după modelul fără succes al Rusiei, 2) deprecierea rapidă (Ucraina, Belarus), 3) căderea bruscă, cel mai probabil scenariu pentru noi . Cu cât mai târziu vom începe deprecierea, cu atât mai probabil este scenariul trei.
Şi astfel ajungem la tristul deznodământ: „Efectele amânării inflaţiei pentru 2009”. Deoarece Moldova este dependentă de importuri, iar cursul valutar acţionează direct asupra inflaţiei, în cazul unei deprecieri vom avea o inflaţie incomparabilă cu ţările din zonă. Astfel, în Ucraina, deprecierea de 2 ori a hrivnei poate provoca o inflaţie suplimentară de max. 5-8%. În cazul Moldovei, o depreciere a leului similar cu hrivna ucraineană, poate provoca o inflaţie de cel puţin 50% pe parcursul a 3 luni. Şocul pe care îl va resimţi populaţia în acest caz, va fi răsplata pentru „politica înţeleaptă a guvernării” în 2008.
După mine, „miracolul” inflaţiei scăzute în Moldova de fapt se numeşte IRESPONSABILITATE INFANTILĂ
P.S. V-am recomandat la începutul analizei să nu râdeţi de inflaţia veselă din 2008 de doar 7,3%. Inflaţia nu este un joc de cuvinte sau o simplă cifră. În baza ei, în luna martie 2009, Guvernul va majora pensia la bătrâni, iar 6% din inflaţie care lipsesc la Guvern înseamnă 450 milioane lei economie pe spatele bătrânilor.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)